Femei razboinice si Imperiul American
de Steven LaTulippe

În timp ce navigam pe Internet am dat peste un articol din Washington Post, intitulat "Armata acuzata de violarea interzicerii". Articolul descrie cîteva din reorganizarile controversate ce se desfasoara în armata americana, referitoare la femeile soldat.Un grup sustine ca armata încalca hotarîrea Departamentului de Aparare de a interzice participarea femeilor la lupte terestre, prin dispunerea de unitati mixte (d.p.d.v. al sexului) de suport pe lînga unitati de lupta. Se dicuta modul în care armata îsi transforma cele 10 divizii active în multiple unitati de actiune autonome. În esenta, Pentagonul a decis sa schimbe structura unitatilor armatei astfel încît sa combine unitati de suport cu brigazi ce lupta în prima linie. Acest lucru, sustin ei, înseamna o forta mai flexibila, ce va fi mai eficienta pe cîmpul de lupta. Legea din prezent interzice femeilor soldati sa faca parte din unitati de lupta terestre, tocmai acest lucru încercînd sa-l schimbe reforma aceasta.

Înainte de a începe sa fac comentarii, trebuie sa marturisesc ca un anumit punct de vedere în privinta acestui subiect. Consider ca razboiul e o tragedie ce trebuie evitata cu orice pret, iar idee ca femeile sa participe la lupte mi se pare de neînteles. Spuneti-mi de moda veche, dar nu vreau sa renunt la modul traditional de a privi femeile. Ele sunt frumoase, minunate si ideea de ale face sa participe la macelul dintr-o lupta e prea grotesca.

Dar se pare ca cei aflati la conducere în guvern au alte prioritati. Ce mi-a atras atentia la articolul respectiv, a fost urmatorul citat dintr-un raport al armatei: "Armata nu poate suporta eliminarea femeilor soldati din toate unitatile desemnate a fi unitati de actiune". Documentul spune în continuare ca, prin neincluderea femeilor, "se afecteaza disponibilitatea personalului: prea putini soldati-barbati pe inventar pentru a alcatui companii de suport... Potentiala problema pe termen lung pentru Armata, baza de recrutare a barbatilor prea mica pentru a sustine forta de lupta".

Sa va traduc din jargon militar: Data fiind politica imperiala externa din prezent, nu ne putem îndeplini misiunile fara sa utilizam femei soldati în unitatile din prima linie. Pur si simplu nu mai sunt destui barbati în armata sau potentiali recruti.

Aceasta reprezinta, dupa umila-mi parere, o noua coborîre pe spirala ce duce spre uitarea Imperiului. Ultimele ramasite ale cavalerismului se evapora în fata calculelor reci ale masinii de razboi a Leviathanului (si ma refer doar la modul de a privi femeile, nici nu îndraznesc sa fac un comentariu asupra modului în care raportul face referire la barbatii soldati ca si "inventar").

M-am întrebat cît de mult este dispus poporul nostru sa tolereze politicii noastre externe ce devine tot mai predispusa la razboi, si nu vad un sfîrsit al acestei politici la orizont.

Poporul american si-a privit conducatorii atacînd o natiune suverana pe baza unor informatii fabricate si pe minciuna. Iar poporul a « pedepsit » aceasta politica cu o victorie electorala si înca patru ani la putere. Americanii au ridicat din umeri la violenta crescînda din Iraq si la cresterea numarului victimelor conflictului de acolo. Au privit cu totala indiferenta catastrofa fiscala a deficitului bugetar, provocata în mare parte de costurile mari ale razboiului. Au acceptat pasiv un atac accelerat asupra drepturilor noastre constitutionale datorita isteriei induse de razboi de care sufera guvernul nostru.

De parca Dumnezeu însusi ne testeaza pentru a determina cît de jos am ajuns. Cum depasim o limita, El stabileste alta, mai jos.

Ne sacrificam fiii, libertatea si solvabilitatea fiscala pe altarul interventionismului si al dominantei mondiale binevoitoare. Nici una din aceste politici nu are nimic de-a face cu Republica noastra sau binele cetatenilor nostri.

Acum Imperiul vine dupa fiicele noastre, dupa sotiile noastre si dupa mamele noastre.

Exista ceva de contestat în Iraq care sa merite acest sacrificiu? Va fi ceva care sa merite în viitoarele conflicte din Iran si Libia?

Cînd observ politicile ce emana de la Washington, ajung la concluzia ca guvernul nostrum si-a pierdut mintile. E fara control. Nu trece zi fara sa aud de o propunere noua, iesita parca din romanul lui Orwell. Aud în mod regulat de prizonieri ce putrezesc în gulaguri de peste mari, despre cetateni americani capturati fara drept de judecata si fara acces la avocati, despre noi pasapoarte pe baza de cipuri implantate si despre bazele de date ale guvernului folosite pentru orice, de la la cumpararea unui billet de avion pana la deschiderea unui cont bancar. Vor chiar sa analizeze toti elevii fara acordul parintilor pentru a vedea daca sufera de boli mintale si sa-i trateze cu medicamente psihotropice. Au devenit americanii asa de ascultatori? Îsi vor trimite de bunavoie fiicele pentru a purta razboaiele Imperiului, fara nici o plîngere? Oare aceasta groapa nu are fund?

Exista o posibilitate de 50% ca federalii sa recurga la vreun fel de recrutare în urmatorii ani, daca vor sa-si continue planurile. Adaugati faptul ca femeile sunt trebute în unitati de lupta si aveti o combinatie interesanta. Ce va face America? Am devenit chiar atît de servili încît sa permitem ca fiicele noastre sa fie macelarite într-o cruciada noua pentru a elibera Baluchistan sau sa aducem democratia în Waziristan?

În urmatoarele luni vom afla raspunsurile la aceste întrebari. Ma rog ca americani sa se trezeasca înainte sa fie prea tîrziu.